Olaritul reprezinta o indeletnicire mostenita, draga si pretioasa. Este transmisa de la indepartatii nostri stramosi din neolitic dar si una dintre manifestarile artistice cu radini in trecut.
Prin forma, proportii fine si studiate, prin decor si culoare, vasele de lut au intrunit pe langa valorile practice si nenumarate nevoi artistice. Izvorate din stiinta, inventivitate sau dintr-o personalitate aparte a mesterului, vasele de lut au insotit istoria identificandu-se cu perioade specifice.
Taranul roman din vechime nu se inconjura cu tern si mohorat, cu inutil si sterp. Obiectele lui erau putine la numar dar pretioase ca si valoare emotionala, practica.
Olaritul a fost si este forma prin care lutul a prins viata proprie in maini de aur, maini curajoase si harnice. Olaritul este efort, este munca si sudoare ce necesita forta, indemanare si stiinta.
Acest mestesug avea in primul rand rol practic, dar ceramica era folosita si in scop decorativ, in constructii sau pentru anumite ritualuri. In locuinta taraneasca puteai gasi o multitudine de vase de lut: oale, ulcioare, cani, strachini, chiupuri, blide, oale pentru lapte, oale mari in care se gateau sarmale, vase pentru flori, statuete, jucarii, fluiere etc
Multe vase se spargeau inaintea inceperii postului pentru ca nu cumva bucatele de post sa se spurce cu vreo urma de mancare “de dulce”.
Cromatica vaselor de ceramica pastreaza traditii vechi. Ceramica rosie din sud-vestul tarii este de provenienta romana, iar galbenul, verdele si albul din diferite centre indica traditii bizantine. Toate culorile folosite erau obtinute pe cale naturala din plante.
Aparut spre sfarsitul sec al XVIII, centrul de ceramica de Horezu considerat cel mai important centru de ceramica din Romania, a fost specializat initial in confectionarea strachinilor, a taierelor apoi s-a diverisficat, producand ulcioare, cani, borcane de untura.
Piese elegante, cu influente orientale pe alocuri, vasele de Horezu erau preferatele familiilor boieresti. Elegante, utile, cu un decor impresionant acestea impodobeau cu mandrie conacele acelor vremuri.
Traditia s-a pastrat, s-a tansmis. Marturie stau familiile de mestesugari de prin partea locului care ne reprezinta cu mandrie la targurile de profil.
Mandri de locurile noastre, de traditii si de oamenii cu maini de aur ce dospesc cu grija lutul.
