Inaltarea Sfintei Cruci, cea mai veche dintre sarbatorile crestine, face referire la patimile si moartea Mantuitorului pe Golgota, 14 septembrie fiind si data ce vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei.
Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci este singura sarbatoare marcata cu post aspru si rugaciune si apare atat in calendarul bizantin (ortodox si greco-catolic), cat si in cel latin.
De ce post aspru? Deoarece Crucea este un simbol al victoriri asupra mortii si pacatului. Inaltarea Sfintei Cruci marcheaza insa doua evenimente: prezenta Crucii si inaltarea ei in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, si aducerea Sfintei Cruci de la persi in 629 pe vremea imparatului bizantin Heraclius, care a asezat-o in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim.
Obiceiuri si suprestitii
Ziua de 14 septembrie, granita dintre vara si toamna este una speciala. Calendarul popular consemneaza aceasta zi si sub alte denumiri cum ar fi Carstovul Viilor sau Ziua Sarpelui. Prima denumire este specifica zonelor deluroase si sudice, in zonele viticole, marcand inceputul culegerii strugurilor. A doua denumire, ceva mai populara face referire la faptul ca serpii si reptilele se retrag acum sub pamant in ascunzisuri, simtind venirea vremurilor mai racoroase unde vor ramane pana la primavara. La sate se crede ca serpii, inainte de a se retare in culcusuri se strang mai multi la un loc, se incolacesc si produc o margica, o piatra nesemata ce ar folosi pentru a vindeca orice boala.
Tot maine se strang ultimele plante de leac (boz, micsunele, matraguna, navalnic) ce sunt duse impreuna cu un buchet de flori la biserica pentru a fi sfintite. Apoi ele se pastreaza la icoane in casa. Busuiocul sfintit se pune la ulcelele cu apa ale pasarilor pentru a le feri de boli, in scaldatoaea fetelor pentru a nu le cadea paul, la stresinile caselor, pentru a le feri de trasnete.
Bun venit toamna cu traditii si bunatati.
