In acest an, praznicul Mosilor de Vara (Mosii de Rusalii), sarbatoare cunoscuta in traditia populara sub denumirea de Mosii de Cirese, este prazmuita maine, 15 iunie.
Este o ocazie aparte prin care in toate bisericile ortodoxe din tara se oficiaza Sfinte Liturgii urmate de slujbe de pomenire a celor dragi trecuti in nefiinta.
Pe parcusrsul Anului bisericesc, in calendarul ortodox sunt mentionate doua sambete dedicate in mod special pomenirii a celor dragi plecati dincolo.
Prima sambata este cunoscuta sub numele de sambata Mosilor de Iarna, a doua sambata, dedicata pomenirii generale a celor adormiti, cunoscuta in traditia populara sub numele de Mosii de Vara sau Mosii Cireselor, este prazmuita chiar maine.
Traditia spune ca incepand cu Joia Mare din Saptmana Patimilor si pana la Rusalii, cerul, raiul si iadul sunt deschise. In acest intreval de 50 de zile, sufletele celor dragi nostri ai calatorit libere prin locurile in care au trait. In Sambata Mosilor, sufletele lor sunt triste deoarece trebuie sa se reintoarca la lumea de dincolo si sa-i paraseasca pe cei dragi.
De aceea credinta spune ca sufletele lor trebuie sa fie impacate si linistite. De aceea rudele lor trebuie sa faca pomeni si sa respecte traditia.
Se spune ca mancarea data de pomana trebuie sa fie calda pentru a fi bine primita. In multe parti de prin Muntenia credinciosii implinesc vechile traditii, iar masa de pomana calda se mai numeste “aburel” sau “aburi”. In acelasi timp, pomana impartita pentru sufletele celor adormiti este pusa in vase de lut, noi, cumparate special pentru acesata sarbatoare.
Pentru pranzicul Mosilor de vara, gospodinele prepara si bucatele preferate de cel plecat dincolo. Se dau de pomana cani umplute cu vin, cu suc sau apa indulcita cu miere, iar toarta acestora se impodobeste cu flori de tei si buchete de cirese.
Daca in ziua Mosilor de Vara oamenii scot apa din fantana, vor lasa un banut pentru apa celor trecuti dincolo, iar tot ce se da de pomana trebuie sa fie nou si proaspat.
Este un paradox, o sarbatoare trista care ne tine cu gandul si dorul la cei plecati in lumea de dincolo.
Ar trebui sa fie probabbil si un moment de ragaz in care se ne amintim de lucrurile frumoase petrecute de acestia, sa ne gandim cum putem sa ne traim mai frumos zilele ramase.
“Oamenii nu mor cu adevarat cand sunt coborati in mormant ci cand sunt uitati de noi, cand ii ingropam nu in pamant, ci in uitare.” (Nicolae Iorga)
